Când mintea apasă singură pe Restart
N-am mai scris de mult aici, pe Viața cu de toate. Și poate că tocmai faptul că n-am mai scris … Read More „Când mintea apasă singură pe Restart“
N-am mai scris de mult aici, pe Viața cu de toate. Și poate că tocmai faptul că n-am mai scris … Read More „Când mintea apasă singură pe Restart“
Cât de frumos ne-ai purtat Dumnezeul nostru pe brațele Tale încă un an. Privesc în urmă si văd cum in fiecare … Read More „La sfârșitul anului“
(Un gând de recunoștință pentru cel care poartă, cu răbdare și tăcere, mai multe cruci decât pare) Duminica este, pentru … Read More „Soțul meu preot, omul care nu are nicio zi de odihnă“
Trăim într-o lume în care cuvintele au devenit tot mai grele, iar privirile uneori, chiar mai apăsătoare decât ele. Ne … Read More „Oamenii toxici, o rană a sufletului și o lecție de rugăciune“
Când vorbim cu cineva, tonul vocii noastre poartă mai multă greutate decât am crede. Chiar dacă intențiile noastre sunt bune, … Read More „TONUL VOCII CONTEAZĂ“
Patruzeci de ani…O rotire deplină în cercul vremii. Un prag care nu strigă: „Îmbătrânești!”, ci care șoptește tainic:„Te-ai copt… și … Read More „Patruzeci… dar niciunul al meu“
E vremea postului din nou şi Paştile-s aproape, Iisuse, sufletu-mi uscat se-apleacă să se-adape din al Cuvântului Izvor, din harul … Read More „E vremea postului din nou“