Mă caut și nu mă găsesc!…

Mă caut în vechiul ogor strămoșesc –

În grâu, în porumb și-n secară,

În apa fântânii cu ghizduri de piatră

Și-n focul din vatră,

În golul din casă

Și-n gloata de-afară,

Și-n toți răposații ce-n mine trăiesc

Mă caut zadarnic…

Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc!…

Când vântul se ceartă cu plopii pe drum

Și drumul trosnește sub pașii greoi,

Mă caut și-n larma vieții de-acum,

Și-n pacea vieții de apoi…

Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,

Mă caut în iarba de leac,

Mă caut și-n vechiul ceaslov bătrânesc

Cu slovele șterse…

Dar nu mă găsesc.

Zadarnic mă caut, că nu mă găsesc…

Părinte!…

Ce vină mă face s-alerg

Cu gândul și fapta spre morții de ieri,

Că urmele mele din lume se șterg

Și nu mă găsesc nicăieri?…

Ce vină mă face să nu mă găsesc

Când tot mai trăiesc?…

Ion Minulescu, Poezii