Aici am fost. Acolo vom fi.
ASTĂZI PLECĂM…
Ne urcăm în mașini cu inima plină de emoții și încredințăm trecutul milei lui Dumnezeu, iar viitorul, iubirii Sale.
S-a plinit voia Domnului, iar azi, cu pași tremurători dar încrezători, pornim spre o nouă etapă a vieții noastre, într-un alt colț de țară.
Nu e o plecare grăbită, nu e o fugă, nu e o schimbare obișnuită. Este o desprindere. O rupere adâncă dintr-un pământ în care ne-am lăsat rădăcinile 16 ani.
Ani de slujire, de creștere, de prietenii, de bucurii și încercări, de oameni care ne-au fost torță în întuneric și braț de sprijin în vreme grea. Ani în care am devenit noi.
Și iată-ne acum, la câteva ore de plecare, într-o casă care sună a gol. Casa s-a golit, dar parcă și inimile noastre s-au golit odată cu ea. Tăcerea dintre pereți e grea. Nu mai sunt vocile care umpleau camerele, nici pașii celor dragi care veneau și plecau ca într-un flux viu de viață. Mai sunt doar câteva lucruri și noi, obosiți, tăcuți, și cu sufletele înmuiate de lacrimi.
Nu pot să-mi opresc plânsul. Nu pot stăpâni lacrimile. Șoptesc în gând și cu glas tare: „Doamne, oprește-le, că dor.” Dar ele curg. Curg în barba soțului meu, curg în ochii copiilor care simt mai mult decât pot spune. Curg din toate cele ce n-au fost rostite până acum. Curg din apăsarea despărțirii și din dorul care deja se face simțit, deși încă n-am plecat.
Plecăm dintr-un loc în care am trăit aproape toată viața noastră de familie de până acum. Lăsăm în urmă tot ce a însemnat viața noastră: oameni, chipuri, drumuri cunoscute, gesturi simple, devenite firești. Ne-am daruit în acest colț de lume cu toată ființa noastră. Și tot aici am primit de la Dumnezeu crucea și binecuvântarea, în fiecare zi.
Și totuși… plecăm.
Plecăm străini într-un loc necunoscut. Dar nu ne temem. Încă de la început am pus acest drum sub binecuvântarea Domnului și am făgăduit să primim, cu inimă trează și mulțumitoare, tot ce El va îngădui: fie binecuvântări, fie încercări. Căci toate sunt lucrătoare spre binele nostru, atunci când sunt primite cu credință.
Plecăm cu Dumnezeu. Știm că El a rânduit totul, că mutarea aceasta nu este o greșeală sau o slăbiciune, ci o chemare. Știm că acolo, în acel colț nou de lume, ne așteaptă o lucrare nouă, o parohie nouă, oameni noi de iubit, suferințe noi de purtat, dar și bucurii de neimaginat.
Dar știm și altceva: Dumnezeu are nevoie de timp ca să lucreze pentru noi în tihnă, nu în grabă.
Așa cum și noi avem nevoie de timp.
Timp pentru a plânge. Timp pentru a ierta. Timp pentru a ne desprinde fără să rupem nimic în noi.
Timp pentru a învăța să locuim în duhul Lui Dumnezeu, nu doar într-un loc pe hartă.
La început, ideea unei mutări părea imposibilă. Aveam rădăcini. Dar Dumnezeu nu rupe. El slobozește cu blândețe. Rând pe rând, legăturile care ne țineau s-au dezlegat. A fost dureros, dar a fost vindecător. A fost o eliberare.
Iar când am predat totul în mâinile lui Dumnezeu și L-am rugat pe Sfântul Nectarie, prietenul nostru ceresc, să ne fie povățuitor, ușile s-au deschis, inimile s-au liniștit, iar drumul s-a limpezit.
Ne mutăm la sute de kilometri distanță, în altă regiune, în alt ritm de viață, în altă parohie.
Știm osteneala începuturilor. Am mai zidit o dată de la temelie. Știm și cât de anevoios e să te faci cunoscut și să te lași cunoscut.
Această mutare este, în același timp, și o nouă etapă pentru familia noastră. Avem doi copii cărora dorim să le facem această schimbare cât mai lină. De aceea, acest pas a fost clădit pe multă rugăciune, pe multe nopți de căutare, pe multe întrebări aduse în fața lui Dumnezeu.
Știm că nu vom merge singuri. Hristos merge cu noi. Și de aceea, cu toate lacrimile, cu toate fricile, cu toate neputințele noastre, spunem:
Știm Doamne, ne-ai mai spus odată că : „Tot ce-i greu, e cu folos.“
Și ne rugăm cu toată inima, așa:
„Doamne, nu ne lăsa să uităm de două lucruri: de voia Ta și de cuptorul în care lutul trebuie să suporte arderea, ca să se întărească și să fie vas de mare preț.
„Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra.”
(Psalmul 36, 5)Viața e un dar. Viața e frumoasă.
Viața-i cu de toate.
Delia Maria- Viața cu de toate.
S-ar putea să te intereseze și aceste articole: