De multe ori, suntem tentați să facem anumite lucruri exact în momentul nepotrivit — convinși că ceea ce facem este necesar și folositor pentru noi sau pentru cei dragi.
Însă nu întotdeauna e așa.
Este mare lucru să știm când și cum să lucrăm.
Este bine să alegem cu înțelepciune momentul fiecărei fapte — fie că vorbim de muncă, de rugăciune, sau de slujirea altora.
Dacă munca sau chiar și rugăciunea noastră (mai ales cea îndelungată, închisă în cămara noastră) ajunge să păgubească familia sau să dăuneze celor din jur,
atunci ne este mai de folos să nu le facem —
sau să le facem altfel, cu măsură și la timpul potrivit.
Rugăciunea minții, tainică și smerită, o putem rosti oricând și oriunde.
Dar orice lucru — oricât de bun în sine — poate deveni nepotrivit dacă nu e pus la vremea lui.
Există un timp potrivit pentru fiecare lucru.
Dar pentru a-l recunoaște, e nevoie de puțină înțelepciune.
Vrednicia și hărnicia sunt bune și de dorit —
dar doar la momentul potrivit.
A face lucrul bun, în vreme bună,
este (după părerea mea)
unul dintre cele mai mari daruri pe care le putem avea.
O virtute rară și nespus de prețioasă:
înțelepciunea de a alege timpul.
Așadar, să fim înțelepți!
Să lucrăm cu inimă, dar și cu dreaptă socoteală.
Să nu neglijăm ceea ce e important, în numele a ceea ce pare „urgent”.
Să nu neglijăm sufletele, sub pretextul că facem bine.
Viața-i cu de toate.
Viața e un dar!
