…și tuturor părinților din lume care au copiii mari — sau chiar puțin bătrâni.
Vă rugăm, din inimă:
Mulțumiți-I lui Dumnezeu dacă v-a dat binecuvântarea de a vă vedea copiii ajunși la 30, 40 sau 50 de ani,
fără să fi fost nevoiți vreodată să-i mângâiați pe un pat de spital,
fără să fi stat cu inima frântă, rugându-vă să deschidă ochii,
să vă privească din nou,
să fie din nou… vii.
Mulțumiți-I lui Dumnezeu dacă nu i-ați căutat zilnic într-un salon de neurologie,
dacă nu a trebuit să vă bucurați pentru fiecare clipire,
pentru fiecare strângere slabă de mână,
pentru fiecare sunet rostit cu greu.
Și dacă puteți, aplecați-vă și sărutați pământul în semn de recunoștință.
Faceți-vă o metanie — și rugați-vă să rămână așa până la sfârșitul zilelor voastre.
Știm: și invers doare.
Și copiii suferă când părinții lor sunt în dureri.
Dar nu se compară…
Când copilul tău e în chinuri,
tu te sfărâmi în mii de bucăți pe dinăuntru, în timp ce pe dinafară trebuie să rămâi întreg, puternic — pentru el.
Pentru copilul tău.
Așadar, părinți care n-ați trecut prin astfel de încercări:
Nu vă mai plângeți pentru lucrurile mărunte.
Nu mai cârtiți pentru cele trecătoare.
Toate grijile și supărările cotidiene sunt mici în comparație cu durerea unui copil bolnav.
Rugați-vă cu toată ființa voastră,
să nu gustați niciodată din acest pahar.
Să nu treceți prin acest foc.
Să nu urcați această Golgotă.
Iar voi, părinți care ați trecut sau treceți prin astfel de suferințe,
sunteți adevărate stânci de răbdare și putere.
Dumnezeu să vă întărească.
Să vă dea puterea de a duce crucea până la capăt.
Încercările nu sunt întâmplătoare.
Ele sunt îngăduite de Sus doar celor care le pot duce.
Să ne dea Domnul tuturor zile lungi și senine —
părinți și copii, deopotrivă,
în toate vârstele,
în toate colțurile pământului.
Viața-i cu de toate!
Viața e un dar!
Foto:Gesundheit.gv.at
