Un articol despre identitate românească și mărturisire ortodoxă în diaspora
22 decembrie 2021 — zi obișnuită pentru unii, dar pentru noi, o zi cu adâncă încărcătură.
În aula școlii „Katharinen Schule” din Mülheim an der Ruhr, Germania — acolo unde învață fiica noastră — a răsunat, în fața copiilor și cadrelor didactice germane, colindul:
„O, ce veste minunată!”
Cântat la pian de Miriam-Sofia, clasa a IV-a.
Cât har să poți mărturisi credința în Hristos prin colind, într-un loc în care puțini îți împărtășesc neamul și nădejdea!
Despre școala aceasta, „Sfânta Ecaterina”
Este una dintre cele mai bune școli din oraș. Din cei 300 de elevi, 297 sunt copii cu rădăcini germane. Mai suntem doar doi — cetățeni germani, dar cu inimă românească.
Aici nu se intră cu pile, nici cu daruri scumpe, ci în baza unei evaluări riguroase. Copilul e testat de specialiști, iar rezultatul se transmite direct către școală. Dacă atinge nivelul cerut, e primit.
Școala are standarde ridicate și un sistem complex. O notă de 1 (echivalentul notei 10 în România) e o adevărată biruință.
Pe 25 noiembrie, școala și-a prăznuit hramul — Sfânta Ecaterina — cu o slujbă scurtă și o agapă simplă. Cât de rar se mai întâmplă asta prin școlile noastre…
Despre colindul lui Miriam
În cadrul unei serbări de Crăciun (fără părinți, doar online), Miriam a fost aleasă să cânte la pian un colind ales de ea.
Și a ales:
„O, ce veste minunată!”
Deși colindul ei preferat este „Trei păstori”.
Cât de minunat ești, Doamne, și cât de minunate sunt lucrurile mâinilor Tale!
Câteva gânduri către părinții din diaspora:
- Să nu ne fie rușine cu ceea ce suntem
Să nu uităm că nu cei ce ne fac de rușine sunt regula, ci excepția. - Să ne păstrăm identitatea românească și credința strămoșească
Prin port, rugăciune, limbă și colind, putem fi ambasadori ai neamului nostru. - Patriotismul nu înseamnă adresă în buletin
Sunt români în țară care își urăsc valorile și români în diaspora care le poartă cu sfințenie. - Nu ne batem cu pumnul în piept, dar nici nu uităm cine suntem
Ne doare ce se întâmplă cu țara noastră, dar nu o hulim. Ne rugăm pentru ea. - Nu uitați să vorbiți copiilor voștri în limba română
Să nu fie un copil născut din doi români care nu știe să rostească „mamă” sau „Tatăl nostru” în limba sa. - Citiți-le seara în românește
Povești, poezii, rugăciuni — cuvinte simple, dar din inimă. - Învățați-i datinile, colindele și cântecele patriotice
Să cunoască frumusețea și sfințenia rădăcinilor lor.
Miriam ascultă colinde, citește în românește și, deși trăiește aici, inima ei simte românește și mintea ei gândește românește.
Unii părinți se tem că limba română îi încurcă pe copii. Nu e așa. Miriam nu a vorbit deloc germană până la 3 ani, dar azi are rezultate excelente.
Matei, cel mic, are aproape 3 ani. Vorbește română ca o mică soacră, știe „ja” și „nein” în germană și câteva cuvinte în engleză.
Nu ne temem. Va învăța tot ce trebuie — dar să nu uite româna. Să nu uite cine este.
Mulțumim că ați avut răbdare să citiți acest gând de suflet.
Nu aștept să fiți de acord cu mine. Dar acesta este crezul meu — și mi-l pot așeza cu drag pe blogul meu.
Doamne ajută!
P.S.
Scriu în grabă, ne pregătim de plecare! Ducem copiii ACASĂ — la bunici, la rădăcini, la tradiție.
Miriam a cerut cu lacrimi să meargă în România de Crăciun. Nu a mai fost de când avea 8 luni. Anul acesta, cu ajutorul părintelui Mircea, care îl suplinește pe tati la parohie, mergem ACASĂ.
Nu plecăm „la distracție”, ci să fim împreună. Să fim ACASĂ. Atât cât mai putem…
Mulțumim școlii pentru înțelegere. Miriam a primit liber cu o zi înainte de vacanță.
Acum chiar plecăm.
Sărbători binecuvântate tuturor!
Delia Maria
