Dumnezeu, în atotputernicia și în iubirea Lui nemărginită,
poate totul — dar un singur lucru nu poate să facă:
nu ne poate mântui fără voia noastră.
El nu constrânge.
Nu forțează.
Ne-a lăsat darul sfânt al „liberului arbitru” — alegerea de a merge sau nu pe calea Lui.
Poarta Raiului e deschisă.
Deschisă de când Hristos S-a răstignit pe Cruce pentru noi.
Tot ce poate să mai facă Dumnezeu este să ne trimită semne, chemări, îndrumări:
- prin încercări,
- prin ispite,
- prin dureri,
- prin lacrimi…
Toate acestea nu sunt pedepse,
ci mijloace de a ne arăta drumul către Poarta cea veșnică.
Dar omul, în micimea lui și în mândria lui,
nu se poate smeri…
Și nu înțelege mesajul.
Sau îl respinge.
Sau îl ignoră.
Și astfel, de multe ori, harul Lui nu rodește.
De multe ori, omul „reușește” să se piardă,
chiar dacă Dumnezeu face totul ca să-l salveze.
Să fim cu trezvie!
Raiul nu s-a închis.
Raiul ne așteaptă!
Viața e un dar!
Viața e frumoasă!
Viața e cu de toate!
