Nu, nu trăim vremuri diferite de altele.
Fățărnicia a fost dintotdeauna prezentă în lume.

Să ne amintim doar de Iuda, care L-a trădat pe Hristos cu un gest de aparentă afecțiune:
un sărut, un zâmbet, o îmbrățișare — oferite, de fapt, ca semn pentru a-L da pe Mântuitorul în mâinile chinuitorilor și ale judecătorilor nedrepți.

Iude au fost și vor mai fi. Atunci, acum și până în veac.
Însă noi suntem chemați să ne raportăm la ei așa cum Hristos ne-a arătat:
cu înțelepciune, cu iubire și cu bunătate.

Pentru fiecare dintre noi vine vremea judecății:
fie cea dumnezeiască, fie — ca în cazul lui Iuda — autojudecata imediată care apasă conștiința până la prăbușire.

Sfântul Siluan Athonitul spune:
„Prin el însuși, omul e firav ca o floare a câmpului: toți o iubesc și toți o calcă în picioare.
Așa e și omul: uneori e în slavă, alteori în necinste.
Dar cel ce-L iubește pe Dumnezeu, Îi mulțumește pentru orice întristare și rămâne liniștit, atât în cinstire cât și în înjosire.”

Cum se manifestă fățărnicia?

Fățarnicul este cel care, în afară, pare bun, amabil, evlavios.
Vorbește frumos, se arată credincios și smerit.
Dar înăuntrul său zace viclenie, mândrie, lipsă de iubire și multă minciună.
Ceea ce spune nu vine din inimă, ci dintr-o mască.

Despre soarta celor fățarnici, Evanghelia ne spune limpede:

„Stăpânul robului aceluia va veni în ziua când el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe.
Îl va tăia în două și soarta lui va fi soarta fățarnicilor;
acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.”
(Matei 24, 50-51)

---

Să cerem Domnului inimă curată și duh drept,
ca să nu cădem niciodată în înșelarea fățărniciei,
ci să umblăm în lumină, în adevăr și în dragoste curată.

Viața e un dar.
Viața-i cu de toate.

sursa foto : crestin ortodox

VIATA E UN DAR!