Dezleagă-mă, Părinte,  de ce-am jurat să fiu

Şi iartă-mă că-n viaţă, n-am fost decât ce sunt 

Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu

Un ropot scurt de ploaie, și-un mic vârtej de vânt.

Dezleagă-mă de vina, de-a fi-ncercat să fac

Granit din cărămidă, 

Colan de pietre scumpe, din sâmburi de dovleac

Şi iartă-mă că-n viaţă , n-am fost decât aşa

Cum te-am văzut pe Tine, c-așa credeam că-i bine!

Dar azi, când văd că-i altfel, de cum am vru să fie,

Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie!

Ion Minulescu, Poezii