TU FEMEIE!

Câte ofuri tu, femeie

Ai ascuns in pieptul tău?

Câte lacrimi, ca trofee

Le-ai trimis spre Dumnezeu?

Ai fost prunc, apoi copilă

Apoi te-ai văzut fecioară

Și te-ai cununat umilă 

Dându-ți foc la inimioară

Ai adus copii pe lume

Și te-ai îngrijit de toate 

Cu nădejde la mai bine

Ti-ai sters trupul de păcate

Gânduri mii ai strâns în minte

Lăcrimând de-ngrijorare

Te-ai sacrificat cuminte

S-aibă pruncii tăi mâncare.

Ai albit de-acum femeie

Dar de asta nu-ti mai pasă!

Sufletu-ti de orhidee

A adus pace în casă.

Multi te văd zâmbind senină

Azi pășind cu fruntea sus

Însă inima ta-i plină

De tristeți de nepătruns

Nici in toamna vieții tale

Nu te plângi de vreun necaz

Îți ștergi lacrima agale

De pe sfântul tău obraz

Oana Adriana Alexandrescu