De-ar avea sufletul grai și ar putea striga de fiecare dată când e sfâșiat, ce vuiet ar umple lumea! Ce cutremur de durere s-ar revărsa din inimile tăcute ale celor ce poartă poveri nevăzute…

Sunt clipe în care viața te îngenunchează fără să-ți ceară voie. Nu întreabă cât poți duce, nu-i pasă dacă te doare, nu te anunță cât va dura încercarea. Nu te așteaptă să te ridici și nu se oprește când cazi. Ea curge mai departe, chiar și atunci când ție îți pare că totul s-a frânt.

Uneori, e greu. Dureros de greu. Să mergi înainte cu lacrimi în ochi și să mai oferi o rază de speranță când a ta s-a stins. Să te trezești iar și iar, cu același gol în suflet, cu aceleași gânduri care nu-ți dau pace.

Ajungi într-un punct în care toate drumurile par închise. Toate corăbiile se scufundă. Toate planurile se năruiesc. Și exact atunci, ești singur cu lupta ta. Nici un Simon din Cirene nu apare să-ți ridice crucea. Acolo, în adâncul singurătății, îți biciuiești sufletul. Tot el, sufletul – darul de preț, cel care îți va fi cerut înapoi.

Și totuși, chiar și atunci, Dumnezeu nu pleacă. Viața ta este în palma Lui, chiar și cu zilele grele, cu rănile nevindecate, cu luptele pierdute. Dumnezeu nu ți-a promis o viață fără necazuri, ci o viață în care, cu El alături, să devii tare, să crești, să biruiești.

Astăzi e greu. Poate și mâine. Poate și peste un an. Dar va veni și ziua ta de lumină.

Ține capul sus. Nu te da bătut. În palma Domnului există daruri negrăite, pregătite doar pentru tine.

O, dă-ne, Doamne, multe lacrimi de pocăință și putere de biruință în lupta cu greutățile și furtunile vieții!

Delia Maria

Viața e un dar.
Viața-i cu de toate.