Patruzeci de ani…
O rotire deplină în cercul vremii. Un prag care nu strigă: „Îmbătrânești!”, ci care șoptește tainic:
„Te-ai copt… și e vremea roadelor.”

Dar niciunul din acești ani nu a fost al meu.
Toți, fără excepție, mi-au fost dăruiți.
Dăruiți de Dumnezeu, clipă cu clipă, răsuflare cu răsuflare.
Și dacă am trăit ceva frumos, dacă am atins vreo împlinire, dacă am simțit bucurie sau am nădăjduit în taină — toate au fost împreună lucrate cu El.

Nu împlinesc patruzeci de ani de viață, ci patruzeci de ani de Har.
Ani în care Domnul a lucrat în mine și cu mine:
a suflat bucurie,
a țesut lacrimi,
a iertat greșeli,
a șlefuit cu încercări
și a ridicat cu mângâieri.

Din tot ce a fost, nu am păstrat decât ce mi-a fost de folos pentru suflet:
nu diplome, nu succese, nu aplauze, ci lecții.
Lecții scrise adânc în inimă — unele cu iubire, altele cu durere.

Astăzi nu celebrez vârsta.
Ci mulțumesc.

Mulțumesc Domnului că mi-a dat să ajung până aici.
Mulțumesc că a rămas cu mine, chiar și când m-am rătăcit.
Mulțumesc pentru viața aceasta cu de toate:
cu urcușuri și căderi, cu soare și cu ploi, cu cruce și cu nădejde.

Patruzeci… dar niciunul al meu.
Toți sunt ai Lui.
Și dacă va fi să mai fie, tot cu El vreau să-i trăiesc.

Slavă Ție, Doamne, pentru toate!
Viața e grea.
Viața e frumoasă.
Viața e un DAR.
Viața-i cu de toate.

Delia Maria