Nici o schimbare

De aproape două mii de ani, pe acest pământ, nu s-a schimbat nimic. Din păcate.

Acum două milenii, Cel Bun, Cel care a făcut minuni, care a învățat, a slujit, a hrănit, a vindecat și a înviat morții — El a fost răstignit. Oamenii L-au hulit, L-au biciuit, L-au judecat și L-au bătut în cuie pe Cruce.

Și tot așa este și astăzi.

Cei buni, cei care slujesc din inimă, care ajută, care hrănesc, care se jertfesc pentru aproapele lor — ei sunt adesea cei mai huliți, cei mai disprețuiți, cei mai batjocoriți.

În Biserică, preotul și familia sa — preoteasa și copiii — ajung adesea să fie priviți cu suspiciune, judecați, vorbiți pe la colțuri.

În viața de zi cu zi, oamenii care merg drept pe cale, care caută să trăiască în voia lui Dumnezeu, care ajută, care miluiesc, care oferă locuri de muncă cinstite și plătite omenește — aceștia sunt, nu de puține ori, ținta disprețului, a bârfelor, a degetelor arătătoare.

De ce?
Pentru că, așa cum spunea Părintele Arsenie Boca:
„În mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă.”

Dacă acești oameni n-ar avea ca model pe Hristos Cel Răstignit, s-ar opri demult din a mai face binele. Dar El le este sprijin și pildă.

Cum ar fi fost ca El să nu Se lase răstignit?
Să nu Se supună patimii și morții?
Să nu învie?

Noi cu ce ne-am mai fi mântuit?
Cum ne-am fi spovedit?
Cu ce ne-am fi împărtășit?
De unde Trup și Sânge în Sfântul Potir?

Așadar, voi toți care slujiți cu dragoste sub povara nedreptății, voi care răbdați pentru binele pe care îl faceți — nu deznădăjduiți!

Nu plângeți!
Nu renunțați!

SUS INIMA, HRISTOS A BIRUIT LUMEA!

Mai întâi a fost Hristos — fără de păcat.
Noi, păcătoșii, suntem datori să Îl urmăm!

Delia Maria