Tăcerea…
O practicăm din multe motive.
- Din smerenie — și atunci ne sfințește.
- Pentru că nu avem ce spune — și atunci nu ne schimbă cu nimic.
- Din răutate
- Din frustrare
- Din invidie
Cel mai bine ar fi să ne limităm la primele două.
Când tăcerea vine din smerenie, ea lucrează în adâncul sufletului.
Când tăcem pentru că nu avem ceva ziditor de spus, tăcerea ne păzește.
Dar celelalte forme ale tăcerii…
Doamne, miluiește!
Tăcerea nu e întotdeauna virtute.
Depinde ce o naște în noi — și ce rodește din ea.
Viața-i cu de toate!
Viața e un dar!
