„Băgaţi de seamă, noi suntem călători şi străini. Aţi văzut la Psaltire? „Că nemernic sunt eu pe pământ şi străin ca toţi părinţii mei.”
Vezi că a răsărit soarele? Şi ştii că n-are încotro, merge la apus. Aşa şi noi: îndată ce-am răsărit prin naştere, mergem în fiecare clipă spre groapă. Ziua naşterii dă mâna, încă de la naştere, cu ziua morţii. Ne-am născut ca să murim. Înţelegeţi? Lege veşnică pusă de Dumnezeu între oameni.
Dacă noi, în călătoria asta a noastră, facem ceva bun, ne ducem la o bucurie şi la o fericire fără margini. Dacă în călătoria asta ne legăm cu lucrurile lumii şi facem rău şi murim nespovediţi în păcate, ne ducem la o muncă care n-are sfârşit. Dumnezeu ne-a adus în viaţă tocmai pentru asta, ca să avem când ne pregăti în puţina viaţă pe care o avem pe pământ.
Ce ne rămâne pe pământ? Bogăţia? Cinstea? Viaţa? Tinereţea? Bucuriile lumii? Ce este care nu-i vis şi umbră?
Nu ştii că, mai deunăzi, erai un copilaş? Nu vezi un copilaş care acum a răsărit? Aţi văzut ce spune Scriptura? „Omul, ca iarba, zilele lui, ca floarea câmpului, aşa va înflori”. Apoi, gata, se mărită, se însoară, nu mai apare toamna pe cap. Începe a i se înălbi barba, părul. Gata! Patru anotimpuri are viaţa noastră. Primăvara este copilăria, vara este tinereţea, toamna este bătrâneţea. Şi iarna, gata, este sfârşitul aproape!
Deci aşa, gândindu-ne noi că suntem trecători şi străini, în fiecare zi să facem ceva bun. Mântuitorul spune în Evanghelie: „Nici pentru un pahar de apă dat în numele Domnului nu-ţi vei pierde plata ta”.
Şi ce facem rău, şi ce facem bine, le trimitem înainte. Auzi ce spune Evanghelia? „Faceţi-vă, vouă, comori unde furii nu le fură şi rugina nu le strică, şi molia nu le roade; că unde va fi comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”
Vezi când mergi la un drum departe? Poate ai să călătoreşti 100-200 km, femeia îţi pune în rucsac, de acasă, cele ce-ţi trebuie de drum: „Măi, omule, ţi-am pus schimburi, poate transpiri; ţi-am pus mâncare, ţi-am pus un cuţit, ţi-am pus o sticlă de vin sau de apă, ţi-am pus o lanternă, ţi-am pus o lumânare, ţi-am pus un chibrit, ţi-am pus acolo să ai un ban de cheltuială…!”.
Şi când stai la popas, ce găseşti în rucsac? Nu găseşti ce-ai pus? Mult, puţin. Poate ţi-ar mai trebui multe: „măi, dar prost am fost! De ce n-am pus eu tot ce-mi trebuia de acasă? Aici n-am de unde să mai iau. Aici nu-i soţia, nu-i casa, nu-i averea, nu-i nimic”.
Aşa-i şi pe drumul cerului. Ai trimis o metanie, o lacrimă, ai trimis o rugăciune, o milostenie, o facere de bine, o răbdare cu mulţumită în boală în faţa lui Dumnezeu, ai trimis o spovedanie curată, ai trimis citirea unor cărţi sfinte. Ce-ai făcut tu pentru suflet, acolo le găseşti.“
Sf. Cleopa de la Sihăstria
(Ne vorbește Părintele Cleopa)