(Trei zile de bucurie, strecurate printre slujiri și jertfă)

Ca de obicei în familia noastră, am decis spontan.

Marți, la ora 18:00, încă nu știam dacă plecăm undeva. Miriam avea vacanță două săptămâni, iar noi… două zile libere.

Miercuri, 13 aprilie dimineață, am pus câteva lucruri în bagaj și am pornit la drum: destinația — Franța.

Iar vineri noaptea, la ora 00:00 fix, am părăsit Disneyland și am pornit înapoi spre casă.

De ce? Pentru că sâmbătă dimineață, înainte de Florii, tati era așteptat la biserică.

Datoria de suflet și de slujire nu așteaptă.

Din cauza perioadei în care se află Biserica, nu le-am putut oferi copiilor mai mult.

Dar decât deloc… bun și atât!

Miercuri, 13 aprilie

Am pornit pe la prânz. La ora 18:00, cu tot cu pauze, ajungeam în Champs-sur-Marne, un orășel liniștit lângă Paris și nu departe de Disneyland.

Aici, cazările sunt mai accesibile.

Camerele noastre — mici, curate cât de cât, dar suficiente.

Seara am cinat simplu, ne-am plimbat un pic și ne-am culcat devreme.

Joi, 14 aprilie

Ne-am trezit prea târziu pentru micul dejun de la hotel.

Am găsit o brutărie, am băut două cafele și copiii au mâncat câte o clătită.

Am chemat un taxi care ne-a dus până la Turnul Eiffel.

Am privit cu gâtul întins în sus cât am putut de mult, apoi — la dorința arzătoare a celor mici — ne-am dat pe carusel!

A urmat un prânz improvizat pe o bancă: cartofi prăjiți. Simplitate și fericire.

Apoi ne-am urcat pe un vaporaș și am făcut o excursie pe Sena, timp de două ore, cu ghid.

Am admirat clădirile impresionante, am cumpărat suveniruri de la vânzători ambulanți, iar seara ne-am întors frânți de oboseală.

Copiii au declarat că a fost cea mai frumoasă zi din viața lor.

Vineri, 15 aprilie

După micul dejun și check-out, am plecat spre Disneyland.

Am parcat aproape de intrare și la ora 11:00 eram deja înăuntru.

Ce să zic?

Nicio descriere nu poate reda frumusețea acestui loc.

Trebuie să-l vezi cu ochii tăi.

Lui Matei i-a fost frică la Pirații din Caraibe, Peter Pan și la dragon.

Dar i-au plăcut ceșcuțele, întâlnirea cu Mickey Mouse, Dumbo, castelul, parada și… artificiile.

Programul de seară — Disney D-Light și Disney Illuminations — este un spectacol care încheie fiecare zi la Disneyland între 23:00 și 23:30.

Cel mai frumos spectacol pe care l-am văzut vreodată.

Nu aveam cum să-l ratăm, iar Miriam, cunoscătoare din anii trecuți, ne-a rugat să rămânem. Și nu ne-a fost greu s-o ascultăm. Ne-a plăcut și nouă.

Așa se face că la ora 00:00, am pornit din parcare, direct spre casă.

Nu mai era timp de înnoptat.

Tati era așteptat la ora 10:00 dimineața la biserică, pentru o zi plină, în ajun de Florii.

Oboseală?

Durere de picioare?

Aglomerație?

GROAZĂ e primul cuvânt care îmi vine în minte…

Dar pentru bucuria copiilor, merită orice sacrificiu.

Chiar dacă abia mai puteau merge sau vorbi de oboseală, au spus din nou:

„A fost cea mai frumoasă zi din viața noastră.”

După ce am pornit la drum, au adormit imediat.

Eu încercam să rămân trează, să-l susțin pe tati moral la volan.

Îl întrebam din când în când dacă e sigur că nu vrea să ne oprim…

La fel și senzorul mașinii, care detecta semnele de oboseală.

Răspunsul era mereu același:

„Nu. Mergem înainte.”

La ora 04:45 am ajuns în fața ușii.

La 05:00, eram toți în pat.

Urma Săptămâna Mare.

Știam ce oboseală ne așteaptă.

Dar simțeam și bucuria — aceea profundă —

că am mai pus o piatră de temelie în inimile copiilor noștri.

Nu sunt vorbe de parenting.

Chiar așa este.

Ni s-a confirmat când Miriam, cu lacrimi în ochi, ne-a mulțumit la sfârșit pentru tot:

„Știu cât de greu v-a fost, dar vă mulțumesc. O să-mi amintesc excursia asta toată viața.”

Am lăcrimat.

Am înghițit nodul din gât.

Și i-am spus cu voce tremurândă:

„Cu tot dragul. Pentru voi… până la ultima suflare.”