Rusaliile în diaspora – când maratonul lumii se întâlnește cu alergarea către Hristos

Duminică, 12 iunie 2022 – Pogorârea Sfântului Duh. Zi mare, zi sfântă, zi de Rusalii pentru noi, creștinii ortodocși. Zi în care cerul se unește cu pământul și Duhul Sfânt coboară în inimile celor care Îl așteaptă.

Și totuși, în orașul Duisburg din Germania, tocmai în această zi s-a organizat… un maraton. Lumea aleargă, dar nu spre Hristos.

Toate străzile închise. Biserica noastră – înconjurată de baraje, ocolită de obstacole, greu accesibilă. Timp de ore întregi ne-am învârtit, căutând o cale către Lăcașul Domnului, cu copiii în mașină, îmbrăcați în straie populare, cu sufletul aprins de dorul liturghiei.

Copiii plângeau, drumurile se închideau în fața noastră, costumul popular devenea greu ca o povară. Și totuși, nu am renunțat. Ne-am încăpățânat să găsim calea – și am găsit-o. Mai târziu, dar am ajuns.

Am ajuns la Sfânta Liturghie și am gustat bucuria Rusaliilor, deși doar în partea ei finală. Ne-am umplut inimile cu har și am plecat cu sufletul întărit pentru săptămâna care urma.

Părintele, care ajunsese de la 6 dimineața, ne-a înțeles privirile obosite și dezamăgite. Ne-a spus cu drag:

„Toți cei care ați căutat cu dârzenie drumul către biserică, ați fost deja aici, chiar înainte să ajungeți.”

Și a avut dreptate. Dorința de a ajunge la Hristos te aduce acolo, cu sau fără prezență fizică.

Mi-a trecut prin minte: „Poate că dacă eram într-o țară ortodoxă, nu se organiza maraton în ziua de Rusalii…” Dar apoi, mi-am amintit câtă nepăsare se practică uneori și în țara noastră, în posturi, chiar și în Săptămâna Mare. M-am smerit și am tăcut.

Adevărul e că oamenii fără Dumnezeu sunt peste tot. Dar și harul e prezent acolo unde e dor de Dumnezeu. Chiar și pe drumuri închise.

Am încheiat ziua cu o poezie a lui Traian Dorz, în care se aude parcă glasul Duhului Sfânt strigând către omenirea nepăsătoare: