Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viaţă, n-am fost decât ce sunt
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu
Un ropot scurt de ploaie, și-un mic vârtej de vânt.
Dezleagă-mă de vina, de-a fi-ncercat să fac
Granit din cărămidă,
Colan de pietre scumpe, din sâmburi de dovleac
Şi iartă-mă că-n viaţă , n-am fost decât aşa
Cum te-am văzut pe Tine, c-așa credeam că-i bine!
Dar azi, când văd că-i altfel, de cum am vru să fie,
Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie!
Ion Minulescu, Poezii
