4 ani cu tine…
Adică 1.461 de zile în care Cerul a locuit în casa noastră.
35.064 de ore în care rugăciunea s-a împletit cu dragostea.
Peste 2 milioane de minute în care am mulțumit lui Dumnezeu că exiști.
Și fiecare secundă, 126 de milioane la număr, a fost un dar – pentru că tu trăiești.

Ne-am întors acasă din spital fără tine, dar cu nădejdea că vei veni. Și ai venit…
Tu, prunc ceresc, cu respirația încă fragilă, dar cu o forță tainică în privire.

Te-a dorit surioara ta dinainte să te cunoască.
Te-a purtat în suflet, ți-a cântat înainte să te vadă.
Și, cât ai fost la terapie intensivă, a dormit cu chipul tău tipărit pe foi de hârtie…
Le purta cu ea peste tot.
Într-o mână purta ghiozdanul, în cealaltă – fața ta.

Iar când ai ajuns acasă, ți-a mângâiat tălpile cu dragoste de cer și a rostit încetișor:
„Picio mici…”

Ți-a pecetluit pașii cu sărut.
Ai grijă, puiule, pe unde calci…
Că pe urmele pașilor tăi sunt lacrimile și iubirea surorii tale.

Slavă Ție, Doamne, pentru acest DAR viu care ne aduce cerul mai aproape!

LA MULȚI ANI, MATEI NECTARIE !

O luna-4 ani