Jurnal de vacanță – Sâmbătă, 16 iulie 2022, la mare
„Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui” – Sfântul Siluan Athonitul
Dimineață cu „tantrum de serviciu”.
Două ceasuri de plâns, țipete, refuzuri fără motiv. Două ore în care ne-am simțit cu mintea în iad, dar cu sufletul întărit de cuvântul unui sfânt: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”.
Și n-am deznădăjduit.
Ne-am adunat în răbdare și ne-am sprijinit unii pe alții. Iar salvarea a venit de unde nici nu ne așteptam: de la Miriam, surioara mai mare, care cu blândețe i-a spălat obrajii frățiorului ei și l-a luat în brațe până la restaurant.
A fost chipul dragostei.
A fost o minune mică, dar mare în ochii părinților obosiți.
Nu toate diminețile sunt așa, dar nici toate liniștite nu sunt.
Sunt zile în care toți patru ne învârtim în cercul personalităților încolțite, uneori fără ieșire.
Sunt zile când Miriam nu mai vrea să ajute, iar Matei vrea totul cu „nu”.
Dar fiecare zi e o lecție. Și fiecare copil e o binecuvântare.
Un copil năzdrăvan te sfințește prin răbdare, așa cum unul blând te odihnește.
Cred cu tărie că rugăciunea inimii – spusă în gând, între o respirație grea și o lacrimă înghițită – cântărește mai greu decât orice metanie făcută în tihnă.
Să te rogi în haos, în lacrimi, în răscolirea minții… aceasta e jertfa nevăzută a mamelor.
Aceasta este misiunea tainică a părinților în vremuri tulburi.
Slavă Ție, Doamne, pentru toate!
Pentru copiii cuminți și pentru cei „cu personalitate”, pentru râsul lor și pentru crizele lor, pentru tot ce suntem noi, prin ei.
Doamne, dăruiește-le înțelepciune copiilor noștri, iar nouă, părinților, putere și răbdare!
Fă-ne să-i creștem OAMENI MARI într-o lume tot mai mică.
Viața e un dar.
Viața e grea.
Viața e cu de toate.
Delia Maria



















