Chiar dacă viața nu este mereu ușoară,
Chiar dacă avem multe griji și probleme,
Chiar dacă muncim mult, iar roadele sunt mici,
Chiar dacă ne confruntăm cu îmbolnăviri,
Chiar dacă resursele financiare nu acoperă toate nevoile lunare,
Chiar dacă suntem împovărați de poverile „Cezarului”,
Chiar dacă am pierdut șapte contracte și suntem nevoiți să concediem oameni,
Chiar dacă părinții ne sunt departe și bolnavi,
— avem totuși motive să zâmbim.
De ce?
- Suntem, în mare parte, sănătoși.
- Copiii noștri nu sunt grav bolnavi și nu stau prin spitale. Ne gândim cu durere la părinții care veghează nopți și zile lângă paturile pruncilor lor, așa cum o face familia părintelui Nicolae Dima, alături de fiica lor, Ecaterina.
- Încă suntem toți la număr.
- Greutățile sunt un semn că Dumnezeu ne iubește și ne lucrează sufletul.
- Dumnezeu ne-a arătat de multe ori că pierdem ceva doar pentru a primi ceva mai bun în schimb.
Adevărata bucurie, aici pe pământ, este familia.
Atunci când familia este sănătoasă și unită, nimic nu o poate dărâma. Dacă în casă e curat și cald, dacă miroase a vanilie și brăduțul luminează colțul cel drag, dacă din bucătărie răzbat râsete de copii care pregătesc biscuiți de Crăciun împreună cu părinții — atunci chiar și cea mai grea zi de muncă devine suportabilă.
Ne ținem tari. Nu pentru că suntem puternici, ci pentru că Hristos ne întărește.
Orice necaz, orice lipsă sau durere, încercăm să le primim ca parte din planul tainic al lui Dumnezeu pentru viața noastră.
Ne-am deprins să spunem, tot mai des:
„Foarte bine, foarte bine… Domnul știe ce e bine!”
Așadar, avem destule motive să zâmbim.
Viața este un dar.
Viața-i cu de toate.
