Sunt momente în viață când te simți uitat. Nepăsarea celor din jur apasă greu pe suflet, iar tăcerea celor de la care așteptai o vorbă bună devine strigător de dureroasă. Alergi după un sprijin, dar toți par ocupați. Deschizi uși și ți se închid. Ba uneori nici nu ți se deschid.

Dar atunci, în clipa în care nimeni nu mai vine… vine Dumnezeu.

El nu întârzie. El vine când nu mai vine nimeni. Vine când toate speranțele omenești se prăbușesc. Vine când sufletul ți-e zdrobit și nimeni nu-l mai poate atinge cu mângâiere. El vine și te ține de mână în căderile de care alții fug.

„Domnul este sprijinitorul meu, și nu mă voi teme. Ce-mi va face mie omul?”(Psalmul 117, 6)

Am înțeles, în timp, că Dumnezeu este singurul nostru ajutor adevărat. El lucrează, da, prin oameni. Dar puterea nu este a lor. Bunătatea nu este a lor. Minunea nu vine de la ei, ci prin ei. Și chiar dacă uneori trimite oameni în viața noastră, tot El rămâne Baza, Izvorul, începutul și sfârșitul oricărui bine.

„Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, întru care nu este mântuire.”(Psalmul 145, 3)

Când nu mai valorăm nimic în ochii lumii, în ochii lui Dumnezeu suntem de neprețuit. El nu uită nicio lacrimă, nicio rugăciune spusă în șoaptă, niciun suspin nerostit. El cunoaște tot. Și când vine, nu vine doar să te vadă. Vine să te ridice, să te întărească, să-ți spună că nu ești singur.

„Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28, 20)

De câte ori nu ne-am simțit părăsiți de oameni? De câte ori nu ne-am prăbușit în genunchi doar ca să aflăm că doar Dumnezeu e acolo să ne ridice? De câte ori nu am fost „nimeni” pentru oameni, dar totuși „copiii lui Dumnezeu” pentru El?

„Chiar dacă mama ta te-ar uita, Eu nu te voi uita pe tine, zice Domnul.”(Isaia 49, 15)

Acolo unde oamenii nu pot, nu știu sau nu vor… Dumnezeu poate. Dumnezeu vrea. Și Dumnezeu știe. El nu vine doar atunci când ești gata. El vine când ești frânt. Când toți ceilalți au plecat.

Adevărul este că nu avem pe nimeni mai sigur decât Dumnezeu. Când nu vine nimeni, vine El. Și când El vine, aduce tot ce aveai nevoie. Uneori, nici nu mai simți nevoia de ceilalți. Pentru că prezența Lui umple golurile inimii mai adânc decât ar putea orice om.

„Căci El a zis: «Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.»” (Evrei 13, 5)

Să nu uităm niciodată că Cel care a făcut inima noastră e Singurul care o poate repara. Iar când te simți uitat de lume, să-ți amintești: Dumnezeu nu uită. Și când nimeni nu mai vine… El e deja lângă tine.

Doamne, ajută-ne să Te vedem chiar și când ochii noștri sunt plini de lacrimi și inima noastră nu mai simte nimic. Fii Tu sprijinul nostru când nu mai vine nimeni. Amin.

„Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea.Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu.”(Psalmul 17, 1)

Viața e frumoasă

Viața e grea

Viața e un dar

Viața  e cu de toate.

Delia Maria- Viața cu de toate