„Mi-e foame draga mama, nu e pâine?

Mi-e foame și să știi ca am sa mor!

Mai rabdă puiul mamii, până mâine

Că mâine iese iese plugul în ogor

Mi-e foame, draga mama, nu e pâine?

De-amar de vreme tot m-ai amânat…

Mai rabdă, puiul mamii, până mâine,

Ca mâine vom ieși la semănat.

Mi-e foame, dragă mamă nu e pâine?

Nu-ți este teama, oare, c-oi muri?

Mai rabdă, puiul mamii, până mâine,

Ca grâul până mâini va răsări…

Mi-e foame, dragă mamă, nu e pâine?

Vezi, inima mea bate tot mai rar…

Mai rabdă, puiul mamii, până mâine,

Că grâul nostru este la morar…

Mi-e foame, dragă mamă, nu e pâine?

Ah, tare mi-e teama, c-am să mor….

Mai rabdă, puiul mamii,

Ca mâine scoatem pâinea din cuptor…

Dar când crescu mirosul pâinii,

Odorul mamii galben ca un spic,

Își închinase fruntea peste noapte,

Și de atunci, n-a  mai cerut nimic! „

__________

Ștefan Octavian Iosif