Un articol plin de emoție despre sfârșitul clasei a IV-a, despărțirea de învățătoare, prezența tatălui-preot într-o zi specială și nădejdea unui nou început. 

Astăzi, o ușă s-a închis pentru fiica noastră. O ușă care ne-a fost dragă și prin care am trecut cu emoție și cu sufletul în palme, vreme de patru ani. Cu fiecare pas, fiecare lecție, fiecare zi de școală, am scris împreună un capitol al copilăriei ei — unul curat, cuprins între două palme de iubire și grijă.

Astăzi, Miriam și-a luat rămas bun de la prima ei învățătoare, de la colegii care i-au fost alături, de la sala de clasă care i-a fost a doua casă. A plâns cu lacrimi de copil mare — adânci și conștiente, iar noi, părinții ei, i-am fost sprijin, așa cum încercăm să fim mereu.

Un detaliu de neuitat a fost faptul că, în această zi cu însemnătate, tatăl ei – preot și slujitor al Altarului – i-a fost alături. Chiar dacă evenimentul s-a desfășurat într-o duminică, zi de slujire liturgică, el și-a găsit timp și inimă să fie prezent în mijlocul colegilor și al învățătoarei, ca tată. A fost o jertfă discretă, dar plină de iubire, pe care Miriam o va purta în suflet pentru tot restul vieții.

Despărțirea aceasta a fost una a inimii. Nu s-au rostit medii, nu s-au ridicat trofee. Ci doar s-au dat strângeri în brațe, s-au împărțit mape pline cu amintiri, diplome simbolice, fotografii și cuvinte de recunoștință. S-a cântat, s-a jucat, s-a mulțumit. În stilul atât de cald al școlii germane, despărțirea nu a fost despre competiție, ci despre suflet.

Pentru Miriam, clasa a V-a va veni cu necunoscutul: o școală nouă, profesori noi, colegi noi, orar diferit și un ritm mai alert. Însă rugăciunea noastră este ca Domnul să-i rânduiască un drum frumos, presărat cu oameni buni și cu experiențe care s-o zidească lăuntric.

Îi mulțumim lui Dumnezeu că am putut fi alături de ea, că i-am fost martori în această trecere și că, după toate furtunile noastre, primim și astfel de clipe de lumină. Să fim recunoscători pentru fiecare ușă care se închide cu pace și pentru fiecare ușă care se deschide cu nădejde.

Slavă Ție, Doamne, pentru toate!
Viața e un dar.
Viața-i cu de toate.

In mai la ferma :

Azi la incheiere