Noaptea trecută am dormit… o oră.
Între 05:00 și 06:00, pe canapea.
Nu mă plâng, doar notez. Explicațiile sunt simple: copil mic, puseu de creștere, o ușoară schimbare în rutină și acele lucruri nevăzute care rulează mereu în „background”-ul minții unei mame.
Sper ca această oră de somn să-mi fie de ajuns pentru tăvălugul zilei.
Și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ajung la capătul ei în pace și fără să cert pe nimeni prea tare.
Cafeaua de acasă a fost tare.
Cea de la birou — și mai tare.
Iar ziua… a început așa:
Ordinea de zi – varianta mamă activă în diaspora
- 07:00–08:00 – Prima misiune: copilul cel mare, livrat la școală (✅ bifat)
- 08:00–14:00 – Biroul: hârtii, oameni, telefoane, clienți, angajați, medieri și intermedieri
- 14:00 – Ridicat copilul de la școală și dus acasă
A doua parte a zilei:
- Încălzit și pregătit prânzul (avem musafir, dar e „de-al casei”)
- Schimbat, hrănit și adormit copilul mic
- Teme cu cel mare și recapitulare pentru testul la germană
- Spovedanie — dacă reușim, căci vine duhovnicul în vizită:
„Dacă nu merge sacul la moară, vine moara la sac.” - Cina, puțină joacă, poate și două vorbe cu musafirul-duhovnic
- Rutina de seară a copiilor și, nădăjduiesc, liniște până la 22:00
Toate acestea nu le fac singură. Suntem echipă.
Dar tot e mult. E plin. E viață.
Sper ca noaptea viitoare să dorm mai mult de o oră…
Pentru că ziua de mâine e la fel de plină. Ba chiar mai plină.
Aș fi încheiat ziua, ca de obicei în ultima perioadă, cu o vizită la Vlad, la spital — împreună cu mama lui.
Dar azi merge altcineva.
Nici vineri n-am fost. Nici sâmbătă, nici duminică.
Poate de mâine…
Și totuși… VIAȚA E UN DAR.
Chiar dacă e cu de toate.
Chiar și când e luni.
Chiar dacă azi — prin alte colțuri ale lumii — e „ziua îndrăgostiților”.
Pentru cei căsătoriți, e doar o zi de luni cu două cafele.
Noi mai așteptăm Dragobetele — e mai românesc, mai blând.
Și poate, cine știe, vom dormi ceva mai bine cu o noapte înainte…
Delia Maria
Foto : csid.ro