Duminică, 13 martie 2022 – ora 23:00
Încheiem o săptămână grea.
O încheiem doar ca să începem, peste câteva ore, o alta — tot grea, tot de muncă.
A fost prima săptămână din Postul cel Mare.
Și ce săptămână mare a fost…
Din punctul meu de vedere, prima săptămână din post este mereu frumoasă, dar și încărcată.
Este o săptămână a începutului — când schimbăm alimentația, când înmulțim rugăciunea,
când Biserica are program liturgic de seară, mai dens, mai adânc, mai greu de dus pentru omul obosit.
Dar, mai ales în diaspora, ea este grea.
Pentru că aici, viața nu încetinește din respect pentru suflet.
Avem serviciu, avem școală, grădiniță, drumuri, facturi, programări, întâlniri…
Nimic nu se oprește.
Ba chiar pare că se înmulțesc toate — parcă în ciudă.
Ca să fie lupta – luptă.
Să fie ispita – ispită.
Știam deja cum va fi, căci în fiecare an se repetă.
Dar cu două săptămâni înainte, nu știam că, la capătul ei,
vom avea și o vizită episcopală anunțată pe neașteptate,
cu o agapă de organizat „la foc automat”.
Și nu știam nici că duminică dimineață vom avea și un botez.
O bucurie mare, dar stabilită cu doar o săptămână înainte.
(Un botez simplu, discret — doar Sfânta Taină, fără petreceri sau mese festive.)
Poate vă imaginați câte au fost de făcut.
De organizat.
De alergat.
De adaptat.
Sala de agapă… nu era gata pentru niciun fel de eveniment.
În câteva zile, a trebuit să o punem la punct: curățenie, dotare, aprovizionare,
ca să putem primi cu demnitate oaspeții și episcopul.
Copiii noștri…
Mai bine să nu comentez.
Nu prea ne-au văzut.
Iar la final, au fost ținuți treji până târziu,
ca să ne poată aștepta și ajuta cu ultimele lucruri.
O săptămână MARE.
Cu tot ce înseamnă ea.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Viața e un dar!
Later edit:
Nu am încheiat-o, de fapt.
Pruncii au răcit, n-am dormit mai deloc.
Am legat săptămâna trecută cu cea care tocmai a început…
Spor și o săptămână ușoară să avem! Amin!
Delia Maria
