Există un bine care nu zidește, ci sfărâmă. Un bine făcut cu prea multă jertfă de sine, până la distrugere, nu este ceea ce Dumnezeu ne cere. El nu vrea să ne frângem fără rost, ci să păstrăm echilibrul care ne ține în viață și în har.

Mult timp m-am împărțit în toate părțile, lăsând în urmă doar cioburi. M-am dăruit tuturor, dar mie – nimic. Iar lui Dumnezeu, adesea, i-am oferit doar firimiturile timpului și ale inimii mele.

Și vine o zi… o zi în care înțelegi că te-ai aprins pe tine însăți ca o lumânare pentru a-i încălzi pe alții, dar nici așa n-a fost destul. În spatele zâmbetelor și al cuvintelor „mulțumim”, ai auzit reproșuri mascate, așteptări nerostite, critici ascunse.

Și-atunci te întrebi cu amărăciune:

• Oare sunt o mamă bună?
• O fiică bună?
• O soție, o noră, o prietenă bună?
• O cumnată, o colegă, o vecină bună?
• O șefă înțeleaptă și dreaptă?

Răspunsul e simplu și dureros: nu poți fi totul pentru toți. Niciodată. Poți face multe, dar nu poți face totul. Iar uneori, încercând să mulțumești pe toți, te pierzi pe tine și pe Dumnezeu din centrul inimii tale.

Dar Dumnezeu… El este Singurul care nu cere imposibilul. El e Singurul care nu-ți reproșează, ci îți primește puținul cu bucurie. El este Cel care, în adâncul prăbușirii tale, coboară mâna și te ridică. Și te învață, cu blândețe, să te ierți și să te aduni.

E timpul, femeie, să faci ordine în inima ta. Să încetezi a te sfărâma. Să închizi ușa gândurilor vinovate și să rămâi în pace – doar tu cu Dumnezeu.

Pe oameni nu-i vei mulțumi niciodată deplin. Dar pe Dumnezeu… El Se bucură de tine așa cum ești. Cu inima zdrobită, dar dornică să-L pună pe primul loc.

Ai curaj! Iar când simți că nu mai poți, cheamă-L. El va continua în tine și pentru tine.

Viața e un dar.
Viata e frumoasă.

Viața e cu de toate.

Delia Maria
Viața cu de toate