„Mi-e foame draga mama, nu e pâine?
Mi-e foame și să știi ca am sa mor!
Mai rabdă puiul mamii, până mâine
Că mâine iese iese plugul în ogor
Mi-e foame, draga mama, nu e pâine?
De-amar de vreme tot m-ai amânat…
Mai rabdă, puiul mamii, până mâine,
Ca mâine vom ieși la semănat.
Mi-e foame, dragă mamă nu e pâine?
Nu-ți este teama, oare, c-oi muri?
Mai rabdă, puiul mamii, până mâine,
Ca grâul până mâini va răsări…
Mi-e foame, dragă mamă, nu e pâine?
Vezi, inima mea bate tot mai rar…
Mai rabdă, puiul mamii, până mâine,
Că grâul nostru este la morar…
Mi-e foame, dragă mamă, nu e pâine?
Ah, tare mi-e teama, c-am să mor….
Mai rabdă, puiul mamii,
Ca mâine scoatem pâinea din cuptor…
Dar când crescu mirosul pâinii,
Odorul mamii galben ca un spic,
Își închinase fruntea peste noapte,
Și de atunci, n-a mai cerut nimic! „
__________
Ștefan Octavian Iosif
